Protection

Descriere generală

(FMI sau FMI). Organizaţia interguvernamentală legate de Organizatia Natiunilor Unite ca un "institut specializat" constând în Washington (unde inca scaun) pe 27 decembrie 1945, datorită conferinţei de la Bretton Woods iulie 1944, cu scopul de a promova cooperarea internationala in domeniul politicii monetare si dezvoltarea echilibrata a comertului mondial, de a asigura stabilitatea cursului de schimb şi a atenua dezechilibrele de plăţile internaţionale. Nu adera 184 de ţări. Sarcinile de Fondul Monetar Internaţional sunt direct în raport cu scopurile sale. Fondul Monetar International , de exemplu, pot vinde la statele membre, ale căror balanţelor de plăţi sunt în dezechilibru temporar, monede din alte ţări membre în spatele vanzarea de moneda nationala. Cumpărătorul tara de monede străine trebuie să furnizeze la întoarcerea lor în termen de o scurtă perioadă de timp şi în raport cu dezvoltarea de disponibilitatea acesteia în aur şi moneda. De la 1945 la 1971 de Fondul Monetar International a prezidat, în plus, controlul pe moneda paritate a tarilor membre. După suspendarea convertibilitate a dolarului în aur, statele membre au dobândit libertatea de a alege in regimul de schimb. La sfârşitul anilor nouăzeci, între obiectivele de Fondul Monetar International a fost stabilit obiectivele de consolidare a arhitecturii financiare globale, pentru a stimula o mai bună capacitate de răspuns al economiei mondiale la şocuri a pieţelor şi pentru a creşte eficienţa organizaţiilor membre şi instituţii internaţionale. Din aceasta perspectiva, Fondul Monetar International are isi concentra atentia asupra statelor individuale pentru a respecta standardele internaţionale de comportament in desfasurarea activitatilor economice, financiare şi comerciale. Organizatia internationala are de asemenea mutat în direcţia de îmbunătăţirea globală stabilitatea sistemelor financiare: impreuna cu alte organizatii internationale, inclusiv Banca Mondială şi autorităţile de supraveghere financiară, a promovat dezvoltarea de o serie de principii de bază pe care sistemul financiar trebuie să fie ghidate. Fondul Monetar International , prevalentemete respective de a politicii macroeconomice şi asistenţă financiară statelor membre, efectuate în acest sens un rol complementar cu privire la Banca Mondiala, care este responsabil pentru asigurarea condiţiilor necesare pentru o dezvoltare pe termen lung şi lupta împotriva sărăciei. Au fost de asemenea intensificat eforturile de a preveni izbucnirea crizei prin schimbul de informaţii între statele membre şi creditorii.

Statele terte

Fiecare stat membru plăteşte la Fondul Monetar International o cota, in general pentru 25% in DST (de drepturi speciale de tragere) sau monede straine, restul in moneda nationala; platile mai sunt cele din Statele Unite si Marea Britanie. La nevoie crescândă de mijloace de plata internationale pentru a satisface dezvoltarea de tranzacţii are, totusi, determinate de Fondul Monetar International de necesitatea de a obţine alte resurse prin creşterea, de exemplu, cote sau favorizarea acorduri de imprumut reciproc intre statele terte, ca încheiat între ţările de la Club de zece sau Paris, ca cu acordurile generale de imprumut, semnat in 1962, angajat de a pune la dispoziţia Fondului Monetar Internaţional o anumită cantitate de moneda nationala sa imprumute la celelalte semnatare ale acordului (AGI=Acordurile generale de împrumut) sau care dau viaţă speciale cu forme de credit, între care DSP, a carui valoare este determinată de pondere medie de patru monede: dolarul SUA, euro, yeni, Lira sterlină.

Consiliul de Securitate

Are ca principala responsabilitate mentinerea pacii si a securitatii nationale si este format din 15 de membri, dintre care 5 (China, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, Rusia) temporare şi permanente de 10 alesi pentru o perioada de doi ani si nu realesi imediat de catre adunarea generala. Deciziile Consiliului de Securitate sunt luate cu votul favorabil a cel puţin 9 membri (excluzand partile in disputa), cu excepţia voturi legate de aspectele pur procedurale, nu se poate lua o decizie cu un vot negativ sau de veto a unui membru permanent. In 1998, totusi, in ciuda contra voturi din China, Filipine, India, Israel, Sri Lanka, Statele Unite şi Turcia a fost stabilită a Curtii Penale Internationale, cu sediul la Haga care are competenţă de peste patru infractiuni: genocid, crime impotriva umanitatii, crimele de război şi de agresiune. Situaţiile de tensiune între ţările care ar putea degenera în conflicte armate pot fi raportate Consiliului de Securitate de către toate statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite; chiar de un stat membru, atât timp cât sunteţi de acord să respectaţi procedurile de solutii pasnice stabilite de Carta, poate recurge la Consiliul de Securitate pentru că ocupă o disputa internationala in care este implicat. Organismul de interventie al Consiliului de Securitate poate fi de asemenea solicitată de ansamblul General şi Secretarul General, în prezenţa unei situaţii periculoase pentru păcii şi securităţii internaţionale: în acest caz, Presedintele Consiliului convoaca prompt. Constatat existenta pericolului sau o încălcare a păcii sau un act de agresiune, Consiliului de Securitate de la prima bontului încearcă să rezolve disputa pasnic, iniţierea medierea pentru a ajunge la un acord sau în caz de conflict a incercat sa obtina o conflictelor şi trimiterea de misiuni de executare a armistiţiu şi păstraţi separaţi care spicuim. Mai mult, in incercarea de a da mai multa putere la deciziile sale, Consiliul poate impune sancţiuni economice şi ordinea embargoului pe armament, rareori a autorizat statele membre ONU de a recurge la toate mijloacele necesare, inclusiv de actiuni militare, colective, pentru a se asigura ca dispozitiile sale sunt respectate. În aceste cazuri, Naţiunilor Unite constituie, cu reale oferite de statele membre, nuclee ale fortelor armate, numitul casti albastre care funcţionează sub autoritatea secretarului general şi au sarcina de a actionand ca "rulment" între părţile la dispută sau ca garanti ai suspensie de acte de razboi in situatiile de armistitiu braţelor sau armistitiului, sau a tutorilor de a ordinii publice în ţările tulburat de crizele interne grave. Consiliului de Securitate, în cele din urmă, recomandări generale privind nominalizarea Secretarului General şi admiterea în ONU în noile state membre.

Consiliului Economic

Sub autoritatea adunarii generale, coordonează activităţile economice şi sociale al Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate şi stimulează cooperarea internationala pentru dezvoltare. Acesta constă din 54 state membre alesi de catre adunarea generala cu un mandat de trei ani. Acesta îndeplineşte cel puţin de două ori pe an şi durează rezoluţiile sale de către majoritatea membrilor prezente şi participante la vot, fiecare delegatie dispune de un vot. A stabilit numeroase comisioane filiale care îndeplinesc în mod regulat şi raportează Consiliului însuşi. Aceste organizatii concentreze atenţia pe subiecte precum: populatia, de dezvoltare sociala, drepturile omului, starea de femei, prevenirea criminalitatii, lupta împotriva drogurilor şi de protecţie a mediului. Există de asemenea 5 comisiile regionale care promovează dezvoltarea economică şi relaţiile economice în următoarele domenii: Europa, Africa, Asia, Orientul îndepărtat şi America Latină şi Caraibe. Consiliului Economic, în cele din urmă, promoveaza studii şi cercetare, intocmeste proiectul de conventie pe probleme economice, sociale, culturale şi face recomandări. Din 1998, Consiliul a extins sfera de interes, introducând în discuţiile lor problemele umanitare.

Instrumente de finantare

Fondul acordă împrumuturi acordate ţărilor membre care suporta în deficitului balantei de plati deosebit de grele şi pentru a restabili condiţiile necesare pentru dezvoltarea pe termen lung. Aceste împrumuturi sunt conditionate de exercitare a unei politicii macroeconomice şi asistenţă financiară a fost de acord cu ţara şi sunt acordate pe baza temporara pentru o perioada intre 6 luni si 4 ani. Printre instrumentele pentru finanţarea fondului includ: acord de confirmare) pentru a face faţă, datorită unor împrumuturi de 12-18 luni, la dificultăţile temporare de balanta de plati; Fondul Extins Facility (EFF), emis sub forma de imprumut pentru o perioada de 3 ani pentru ţările împovărate de probleme economice care afectează negativ in structurale balanţa de plăţi şi de reducere a sărăciei şi creştere Facility (PRGF), mecanismul de finantare concepute pentru ţările cele mai sărace, cu o rata a dobanzii deosebit de conţinut suplimentar pentru facilitatea de rezerva (SRF), care prevede fonduri de scurta durata pentru a face faţă cu o depreciere severă a balanţei de plăţi datorate increderea in piata si o importantă iesirile de capital; de contingente cu linia de credit (CCL) Direcţionat către statele terţe care, chiar daca politicile economice solide, necesita fonduri pentru a preveni crize subite; facilitatile financiare compensatorii (CFC) pentru a asista membrii care nu se confruntă cu o reducere a exporturilor planificate sau o creştere a valorii importurilor cauzată de fluctuaţiile preţurilor mondiale; aparitia asistenta, instrumentul financiar a donat in caz de dezastre naturale brusc. Perioada de rambursare este de 3-5 ani pentru imprumuturile pe termen scurt (facilitate) şi 4-10 ani pentru cei de pe termen mediu.

Componente

Membrii Fondului Monetar Internaţional sunt Consiliul de Administratie este format din un guvernator şi un locotenent guvernator pentru fiecare stat membru in consiliul de administratie, pentru care prima a delegat competenţele şi că este compus din 24 membri, cinci de care desemnate de statele membre cu cea mai mare participare financiară de la Fondul Monetar International (în ordine, SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Japonia, Arabia Saudită, Federatia Rusa, China) şi celelalte de către membrii rămaşi; Directorul General care este numit pentru 5 ani de Consiliul de Administratie (reînnoit o dată) şi prezideaza, supraveghează structura birocratica a fondului. Deliberările organelor de conducere sunt adoptate cu majoritate de voturi; stat membru individual are 250 de voturi plus un număr de voturi calculat pe baza cotei sale de participare la Fondul Monetar Internaţional; cotele respective furnizează de asemenea criteriu de impunere a maxim de monede străine în care statele individuale poate cumpara de la partea inferioară. În plus faţă de contingente, la AGI şi DSP la principalele mijloace disponibile pentru Fondul Monetar International este fondul (Fondul), stabilit în 1976 pentru a ajuta tarile in curs de dezvoltare.

Definiţie

La momentul parafarii Organizatiei Natiunilor Unite, a caror denumire oficiala este engleza a Naţiunilor Unite (Naţiunilor Unite). O organizatie internationala care a fost conceput în timpul celui de al doilea razboi mondial ca un substitut pentru Liga Natiunilor, este cuplat, cu multe sarcini, de a promova respectul pentru drepturile omului şi de a menţine pacea şi securitatea, mulţumită de cooperarea dintre toate statele membre. Primul pas spre crearea ONU poate fi dedusă din semnarea declaratiei interalleata (Londra, 12 iunie 1941), cu care statele semnatare a angajat pentru a lucra împreună cu alte popoare libere atât în timp de război atât în timp de pace. Necesitatea de a stabili din nou un sistem internaţional de securitate colectiva, în loc, găseşte expresia în Oceanul Atlantic de hârtie, întocmit după două luni, principiile de care puteţi face apoi reprezentantii 26 Membre in razboiul cu axa (Germania, Italia şi Japonia) în Declaraţia Naţiunilor Unite semnat la data de 1 ianuarie 1942, la Washington. Alte acte importante pentru constituirea Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost conferintele de la Moscova (octombrie 1943) şi Teheran (decembrie 1943), unde a guvernelor Uniunii Sovietice, Regatul Unit, Statele Unite şi China a cerut infiintarea rapida a unei organizaţii internaţionale pentru menţinerea păcii şi securităţii şi a Conferinţei Dumbarton Oaks, deţinute în Washington între septembrie şi octombrie 1944, în care sunt definite în scopuri, structura şi funcţionarea ONU. Pe 11 februarie 1945, ca rezultat al reuniunilor de Ialta, prezentul document, Primul Ministru Churchill, Presedintele Roosevelt şi premierul Stalin a confirmat dorinţa lor de a stabili o organizaţie internaţională a Naţiunilor Unite. În această privinţă, de la 25 aprilie la 26 iunie 1945, îndeplinite pentru conferinta de la San Francisco, la care au participat 50 de state membre (absent Polonia), şi au fost prelucrate de 111 articole din Carta Natiunilor Unite, textul constitutional din noua organizatie, ratificat pe 24 octombrie 1945 prin cinci "mare" (China, Franţa, Marea Britanie, SUA, URSS) şi alte state care au vorbit la conferinta. Prima reuniune a adunarii generale a organizatiei a avut loc la Londra pe 10 ianuarie 1946 şi în prezenţa 51 membre (Original membri ai Organizaţiei) purcede la numirea secretarului general şi la formarea altor organe. De ONU, in conformitate cu dispozitiile din statutul său, urmăreşte următoarele obiective: pentru punerea in aplicare a principiului egalitatii in alocarea drepturilor persoanelor fizice, anunţă şi protejarea drepturilor omului şi că sunt respectate normele dreptului international fondată pe dreptate, pentru a promova progresul social şi creşterea nivelului de trai şi a libertăţii individuale, suprima spiritul de intoleranta si agresivitatea, munca în comuniune a eforturilor de a menţine pacea şi securitatea internaţională, impiedica folosirea fortelor armate din partea statelor, cu exceptia ca in interesul comun, să stabilească instituţii şi procese internaţionale îndreptate spre creşterea progresului economic şi social al tuturor popoarelor. Naţiunilor Unite nu este o lume guvernului si nu a legifera, totuşi formula politici adecvate privind problemele de interes comun şi să furnizeze mijloacele de a ajuta la rezolvarea conflictelor internationale, in unele cazuri chiar cu fortele sale de urgenţă. Membrii ONU sunt toate statele suverane ale căror cererea de admitere trebuie să fie acceptate pe o propunere Consiliului de Securitate, de catre cel putin doua treimi din membrii Adunarii Generale. La 51 original membri dacă sunt adăugate treptat de multe alte: după intrarea în 2002, Elveţia şi Timor Leste Onu cuprinde 191 de ţări; nu fac parte din Vatican (care totusi are statut de observator permanent) şi Taiwan, în timp ce Palestina se bucură de statutul de observator speciale. Principalele organisme sunt şase: Ansamblul generale, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social (ECOSOC, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de protecţie, secretariat, toate la sediul la New York si a Curtii Internationale de Justitie, cu sediul la Haga. Sediul ONU este în oraşul New York, în timp ce sediul european este în Geneva, toate clădirile dar vă bucuraţi de extrateritorialitate. Limbile oficiale ale organizatiei sunt şase: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă. Acestea sunt afiliate la Natiunile Unite de la acorduri speciale de mai mult de treizeci de institute specializate, printre care emerge pentru importanţa Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizatia pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, Fondul Monetar International, Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI), Organizaţiei Meteorologice Mondiale şi Uniunii Postale Universale, de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor şi a Organizaţiei Maritime (IMCO), Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (OMPI). Sunt conectate la Natiunile Unite si Agentia Internationala a Energiei Atomice (AIEA), Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR), care în 1981 Premiul Nobel pentru Pace, Fondul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru copii (UNICEF a Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), Institutul Naţiunilor Unite pentru formare şi cercetare (UNITAR), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO), Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Au existat numeroase conferinte internationale detinute sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite, dintre care multe sunt deschise nu numai de la reprezentantii diplomatice din ţările participante, dar si la delegatii de experti si reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, din prima jumătate a anilor nouăzeci au început oarecum seama atentia spre probleme de dimensiunea globala. In 2001, pentru angajamentul în favoarea pacea mondiala, ONU si secretarul general al său responsabil, Kofi Annan, a fost acordat premiul Nobel pentru Pace.

Ansamblul general

Este o specie a natiunilor europene, care reuneşte pentru a examina problemele cele mai presante, constituite de delegatiile din toate statele membre, format de nu mai mult de cinci reprezentanti cu un singur vot. Casa are o competenţă generală: deciziile pe teme importante precum recomandări pe problemele legate de păcii şi securităţii internaţionale, admiterea de noi membri, bugetul organizaţiei şi pentru menţinerea păcii, operatiuni sunt luate cu o majoritate de 2/3, în timp ce altele necesită o majoritate simplă. Îndeplineşte anual precum şi în sesiunile speciale la cererea Consiliului de Securitate sau de o majoritate a membrilor.